Prin frunzele aurii cândva se auzeau pașii tăi.
Dincolo de ce pot vedea,sper să aud..
Un glas..

Îți mai aduci aminte de mine?
De noaptea cu lună plină?
De noi?

Îmi e dor de tine..
De surâsul tău,
Ascuns acum după ochiul negru al lunii..
Rămas captiv în întunericul ei.