Variabile stări pânditoare din desișuri de vorbe,
încremenirea cascadei între cădere și necădere,
moartea limaxului pe cristalul năboit de lumină,
paloarea frunzei pe stinse pendulând între mineral și organic:
iată incertitudinea, deci eu,
gânditor totdeauna dar negândind acum,
neantul aprobându-l energic
dar îndoindu-mă de existența energiei ca stare
a materiei care încet mă cuprinde
în armura dorită.
Sărut flacăra ta
arzândă acum, înaltă, în acest suflet
chinuitor căutat de când Duhul Sfânt se preumbla pe ape
lumina despărțind de întuneric
cu mână ucigător de nehotărâtă.
Din pipăiri, zidiri zigzagate!
Năzuinței acesteia doar tu poți, de vrei, să-i dai nume,
caligrafiind sensuri pe imaculate zăpezi, veșnicii
iradiate de albul care firesc ți se zămislește în suflet
pentru că eu sunt cel pierit în asediul
inespugnabilei cetăți de zarvă.
***
Deci de întuneric mă tem, de întunericul ființei mele
care, oricând, furibund poate fi luminat:
vedea-vei ființe sticloase, a patra stare fugărită
spre umbra inertă în care zadarnici exploratori au căutat
și speriată vei fi de mulțimea
înghesuită în cetatea de oase a frunții
cu-n aer infinit mai firesc
decât cel ce-și scaldă creștetul în magma de stele
singur și pustiit pe o întreagă vecie
de lumea dorită.
Sărut flacăra ta
luminându-mi răscrucea cu infinitul de drumuri
care duc spre unicul punct, cotropitorul de vise,
numit cu numele tău
de-o gură de aur, vrăjită.
Din arginturi, incerte altare!
Fluviul dragostei mele are maluri de umbră, nici nu știu
cât de lat poate fi și ce poate cuprinde în apele sale,
dar tu atât de sus îmi ești, precum curcubeul
și neputincios, eu îți oglindesc doar lumina-ți fără asemănare