Inima caldă încă
a voievodului Dracea
spune de undeva:
“Bună dimineața, boieri…,
bine ați venit!”
văzând cum se deghizează
Ung-Rovalahia într-o peșteră
cu patruzeci de hoți ce fac
boc-boc-boc noi te vrem și mort

„Te-ai îngrijit de cele cuvenite?” –
îl întreabă inima pe Morțíu armaș
aflat și azi la Snagov
„Allah nu trebuie supărat
nici cu voie, nici fără voie…
Armaș! Cum îndrăzniți
să-mi aduceți o astfel de veste?!
Tăiați-le capul!”

Capul neplecat de veacuri al lui Dracea
n-are unde să se-așeze
pentru că
iată-l revenit
cap mare de prelat alb
cum dă semn și țeapa
strigă din al nouălea cer la chefliile lepre
cap cap cap


Liliac bătut
mov lila
sau uscat bej
ca pielea țestei pașalei Hamza
sau a lui Catavolinos
așa lucește azi coiful lui Vlad
dând ultim atac
mai din flanc
mai din centru
mai quiproquo
însă nu-n noapte
ci într-o strălucitoare zi
umilind purulenta
flacără violet
de pe blogul
contesei Heidi Hüdrea

Târgoviștea și noua Cetate a Dâmboviței
vor avea în loc de metereze
stârvuri mândre de ștabi
de avari de mameluci de zarafi
care-și calcă nerușinat apa văzduhului
lăsându-și de frică-n nădragi
bogăția nedată jumătate la sărmani
pământul
roșu ultim secretat
luat amanet în iad

“Meterezele trebuie să fie lăuntrice
în fiecare” –
strategia lui Vlad spunând
că provocat
și-un bivol mușcă
din carnea unui urs/unui leu
mai ales dacă turma sa cornută se-ntoarce
luând burțile în caninii marilor frunți
că doar
“Sunt vremuri când și drojdia neamului
se ridică deasupra!”