seara trecută
pe faleza acestui țărm
în ramurile inimii
a înflorit iubirea

niciodată nu voi uita
valurile lovindu-se de mal
niciodată nu voi ști
dacă marea-mi schimbă destinul
și plec aidoma corăbierului
spre porturi norocoase
în lumea nouă

pe aceste pământuri făgăduite
sămânța iubirii mă arde
cu flacăra închisă-n cuvinte

pe faleza oceanului străin
gândurile-și caută rădăcinile
în limba de lumină a mamei
care-mi strigă prin somn
chemarea acasă
la țărmul unde a înflorit iubirea