După furtună vreau să-mi expun și eu punctul meu de vedere asupra acestei Linguri, deoarece ea are față și dos.. Dacă e să privim în dedesubturi, o s-o vedem din alt unghi de vedere situația. Și iată care-i.

Site-ul www.poezie.ro e un atelier viu (nu mort) și foarte activ de poezie, un altul nu există, unde își antrenează penița cei îndrăgostiți de arta scrisului, cu diferite vârste, caractere și niveluri de cultură. Și după cum spuneau latinii, errare humanum est, a greși este omenește. Deci, fiecare om greșește, chiar și geniul.

Ce m-a revoltat și mă scoate din sărite în tot tărăboiul acesta este faptul că unii de pe agonie se consideră ultima instanță. Opriți-vă!!

Iată atitudinea lor arogantă.
Vine pe ogorul meu sau în pagina mea colega Ghiță (colega - așa m-a numit dânsul) și strigă cam în felul următor: Am prins hoțul. Unde-i poliția, adică editorul, ca să mă aresteze și să mă bage în celula Atelierului pentru fapta comisă. (Cuvintele lui :“Dacă e vreun editor prin preajmă, rog insistent a se trimite la Atelier acest text care batjocorește ideea de epigramă”. Laurențiu Ghiță). O asemenea atitudine necesită un răspuns similar, adică să-i răspunzi cu aceeași monedă, că altfel nu înțelege, nu-i bonom. După ce i-am răspuns cu niște catrene la aroganță, dânsul mă preîntâmpină “prietenește”: Prietene Cucereavii, te rog, încetează să ne asasinezi cu astfel de "cugetări" mult prea absconse pentru noi. Ori oprești avalanșa de stupizenii, ori propun trimiterea directă la ATELIER si cartonașul roșu”. Scuze, el are dreptul la replică , iar mie îmi interzice. Cine i-a dat acest drept?

Un alt exemplu. Dan Norea, pe cei care am greșit, că dintr-o parte, desigur, se vede mai bine, ca să ne fie rușine, vrea să ne pună la punct cu lingura. Ideal ar fi, dacă ai ce-mi reproșa, spune-mi omenește, nu-mi da cu ea în cap, că e atelier de poezie, suntem colegi, egali în drepturi (nu în nivel, cultură) și o să te înțeleg, că nu-s animal. Și acela deseori înțelege unele lucruri mai bine decât omul, și o să-mi corectez greșelile pe care câteodată sau de mai multe ori din grabă sau neștiință le-am comis, nu le-am observat. Dacă o să mă ducă capul – desigur, le corectez, dacă nu – nu schimbi în niciun caz situația cu lingura.

Nu goniți epigramiștii începători, ci ca Hristos, chemați-i să vină lângă voi, să scrie, să învețe. Ca apoi, ca și ursul care mereu se antrenează și are un mentor bun, învață de la el și merge pe bicicletă. Și ei se vor ridica, nu stingeți talentele, lăsați-le să ardă, că o să fie mai multă lumină în jur și mai puțin întuneric în suflete. O să avem mai multe și diverse flori, ca cele din poiană, una mai frumoasă decât alta, ca națiunile, că loc sub Soare ajunge pentru toți, deoarece suntem muritori, nu suntem veșnici, iar ei sunt viitorul.

Sunt de acord cu clasarea textelor – cele bune în Pagina principală, iar cele slăbuțe – la Atelier. Dar ce voluntar să se ocupe de acest lucru enorm și neremunerat? Ce zice în privința aceasta managerul R. Herinean, care ne rabdă pe toți? După mine cel mai bun editor al Epigramei ar fi multstimatul și competentul în domeniu și nu numai Rodean Ștefan Cornel, om cult, cumpătat și cu scaun la cap.

Desigur că adevărul doare. Dar el trebuie spus tare, ca lumea să știe adevărul obiectiv, nu cel subiectiv, jumulit, ascuns. Să vadă că lingura are nu numai față, dar și dos, cu care vor să lovească. Cu răul nu schimbi situația.
Cu răul înrăiești omul și fiară devine. Iar noi suntem OAMENI.

Citiți la http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13936140/Lingura_de_lemn_a_epigramiștilor