Ai ceva din lumina de apoi,
Ceva care bântuie printre noi
Și fără stare
Nu mai moare.

Oricum ai face
Tot nu-mi dă pace
Și mă obligă să cred.

Soartă sau blestem,
Azi nu mă mai tem.

Te voi citi, te voi cânta
Te voi schița, te voi picta
Cu nuanțe alese de tine.

Pur și simplu astfel îmi vine.

Am autoprofanat religia din mine
Am început să cred și-n oameni
Iar dacă greșesc
Sunt dispus să plătesc.

Fac eu cinste și pentru tine...