agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-16 | |
S-a gândit săracu-oadată
Să ascundă a sa față Cu o mască de carton, Doar să păcălească soață, Copii, rude, lumea toată, Chiar și preotu-n amvon. Cu-a sa mască pe figură Dinspre casă pleacă-n grabă Și se-oprește drept la mat: - Dă-mi degrabă-un șnaps și-o halbă! - Ești tu, Ghiță-a lu’ Trăsură? - Eu nu-s el! M-ai confundat! - Cum să-ți dau pe datorie De băut și șnaps și bere? Dă acont măcar un ron! Spune-mi cum te cheamă, vere! Cum să scriu ici pe hârtie? - Scrie ”Mască de carton!” Și s-a dus apoi la preot Să ceară-mprumut parale Tot cu masca drept blazon: - Nu umbla cu dandanale! Ești creștin iar eu nu-s despot! Zi-mi! Ești Ghiță-a lu’ Anton? - Nicidecum Părinte darnic. Mulțumesc de-mi dai bănuții. Scrie ”Mască de carton!” Își spunea: ”Voi fi ca struții. Sub nisip cu capul, grabnic...! Casă nouă-mi fac... beton.” Cum... că umblă cu-nșelatul Omul cu fața mascată, I s-a dus vestea prin sat. O ședință-i convocată Să descopere mascatul. Se prezintă toți la sfat. O capcană ușurică Ticluită-i pentru Ghiță Ce credea că-și face rost Bani de casă și portiță Înșelând pe cine pică În ”plăsuța” lui de prost. ”Azi vom premia pe unii...” Proclamă primaru-n grabă. ”Și vom da și-un ajutor Celor ce își văd de treabă Spre a fi exemplu lumii: Rost la muncă, rost la spor.” L-a cuprins pe loc extazul Cugetând doar la pomana Rostită chiar de primar. ”Premiul mare-ar fi ca mana. Ajutoru-ar fi macazul Ce m-ar scoate din amar.” Ghiță-i fiul cel mai mare Din fiii lu’-Anton Trăsură, Dintr-un sat de peste-un pod. S-a băgat la-ncurcătură Cu prostita-nfățișare Precum peștele-n năvod. Lista-ncepe. ”Cei de față, De vor să-și ridice premiul, Să strige tare - prezent!.” - N-am ce pierde, eu tembelul, Doar de câștigat. Pe viață. Cum să tac? Aș fi absent. Primul: ”Ghiță-a lu’ Trăsurăăă!” - Prezent! Strig-o voce-n sală. De emoții plânge-acum. Cu ascunsa lui urzeală A dosit doar fața-i dură. Focu-a scos însă mult fum. Primu-a fost a' lui Trăsură. Premiul doi: ”Ghiță-a lu' Antooon!” - Sunt prezent! Aicea sunt. Stau chiar în picioare, pardon. Îs cam mic eu la statură Însă mintea-i ca un vânt. De-ar avea mintea ca vântul Nu s-ar afișa-n mulțime Ca furca-n porcan de fân. Dar prostia îl susține... La avere îi e gândul, Nu la starea-i de păgân. Si acum, marea surpriză Oameni buni în adunare. Ajutor, de-un milion, Îl voi da la cel ce are Către-nșelăciune cliză. Cine-i ”Mască de carton?” Cum nu înțelese vorba, Nici banii voind să-i scape, Sus sări, iar, sus de tot... În zadar lacrimi măscate... Nimeni nu-i mai gustă ciorba. Pentru toți, e un netot.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate