Astenie de primăvară
(Parodie, la George BACOVIA)

Peste lume aruncată se ivește luna mai,
O fantasmă rimelată cu miros portocaliu,
În bazar vuiesc manele, la nebuni e colț de rai,
În pocale lacrimi grele revărsate de-un chefliu,

O fanfară e la groapă...o fanfară-n Cișmigiu.

Un discurs aristocratic dă o pată de culoare,
Revenirea din beție dă mahmurului contur,
Iar oglinda din poșetă, fără urme de pudoare,
O răsfață pe-o blondină, cu un rânjet tur-retur.

Reapare luna plină pe fundalul clar obscur.

O scânteie muribundă pâlpâie din când, în când,
Sus pe dealuri înverzite, simți albastre adieri
Iar din cimitirul vesel poți vedea pe cer arzând,
Un schelet cu aripi albe dănțuind din răsputeri…

Reînvie primăvara...peste-aceleași vechi dureri.