Știți prieteni, mi-a mai murit o stea
Aici în piept, unde de-un veac se zbate
Un pumn de piatră sau poate o cățea
Cu-o falcă de venin și de singurătate.

Dar vai! infernu-acesta zgomotos
Pe care-l sting ades cu un pahar de vin,
Mai are-un cer, dar e atât de jos
Că sufletul mi-e de cucuie plin

Și de-aia din lăuta mea nătângă
Se iscă stihul spânzurat și strâmb!
Poate nerodul va voi să plângă,
Dar cel deștept se cațără pe dâmb

Cu rânjet, cuprinzând superior
Priveliștea cu mintea sa subtilă
Dar chestia e: cămilă e sau nor
Norul acela-n formă de cămilă?