o
strig
mi-e
că-n alb
calc negru
'n iubita mea
'n tranasă printre vegetale
predici pe drum de-nceput nimeni
idioții erau precum zilele ce nu lasă urme
pietre de-nceput ca oamenii
'n transă printre degete
iubita-mi 'negrită
ce calcă albă
'n sineși
frig
'i
o

nu
erau
și-au
apărut
consecințe
'n zile ne-ating
și lasă urme cântecele
cu degete pe umeri ne-nsemnăm
cu ochii închiși peste noi scuipând
sunt scara băgată-n curu' și-n mijlocu' lumii
aceeași zmintită tăcere prețioasă-s pornit s-o caut