Nu vă zbateți pentru mine!
Am ajuns în loc nepotrivit:
În Þara Oglinzilor Strâmbe.

Regina mea e Nedreptatea
Ce mă protejează
Cu garduri de foc.

Soțul ei, regele Orbdarvăd,
Mă conduce pe cărările de jar
Printre arborii morți de jugaspru.

Când regina bătrână va muri,
Va domni peste mine
Doar regele Orbdarvăd.

De va muri și el,
Prințesele lor
Cu ai lor soți deja prostiți
Vor face bătălie
Pentru tronul liber.

Prințesa Minciuna
Și prințul Nicipicdeadevăr,
Ce între timp au devenit soț și soție,
Vor învinge sigur.

Au brațe puternice,
Picioare scurte-lungi
Tari și vânjoase.

Celelalte prințese surori cu Minciuna
Cu ai lor soți prinți învinși
Vor primi totuși ținuturi mărginașe
Unde va fi mai ușor de condus
Vulgul cu a sa vulgaritate.

Unde este locul meu?
Cred că oriunde poate fi.
Locul meu e-n vârful țepei
Ce mi-au pregătit-o ani în urmă.

Ascuțită e la vârf,
E foarte ’naltă
Și groasă tare-n partea de jos.

Mi-or da drumu-n țeapă
De pe blocul Creasta Cocoșului.
Mă voi opri pe undeva
La jumătate unde-s cioturi
Să mă vadă corbii.

Lor o să le fiu hrană.
Mi-am spus rugăciunea!
Îmi aștept sfârșitul!

Vine cavalerul Minciunel
Să-mi lege ochii
Înainte de a mă arunca.

Chiar de mă zbat
Nimic nu pierd
Ci totu-mi e câștig

Atâta vreme cât eu cred
Și sunt convins
În ceea ce cred!