Avea bunicul o pălărie frumoasă,
mi-a dăruit și mie una la fel,
mergea la muncă în gradină ori pe câmp,
își așeza pălăria jos să nu se murdărească.
Am fost mereu împreună, îl imitam,
îi plăcea să mă îmbrace la fel cu el
fapt care s-a și întâmplat.
Copil cum eram, nu știam că-i bolnav
și într-o zi a murit,
nici asta nu am priceput dintr-o dată,
așa că îmi tot așezam pălăria pe cap
și întrebam unde-i bunicul?

De atunci am rămas doar cu pălăria,
în ea se ascunde bunicul,
astăzi, ca să fim împreună
nu numai în amintire,
o port la muncă în gradină
o așez jos lângă flori
și sap.


.