agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-07 | |
când mă aplec asupra foii albe
e ca și cum dintr-o dată mi-aș pune pe față o mască cu oxigen geamurile se deschid singure, neuronii își revin fumul intră înapoi în plămâni, musafirii se întorc cana de cafea spartă se reface pe noptieră într-o călătorie prenatală unde lichidul amniotic e la fel ca pagina nescrisă dau din picioare în voie mă bălăcesc îmbrăcată în piele, dezbrăcată de tine pun oasele la uscat, șterg praful, martori care relatează fapte, dau interviuri, carevasăzică asta este ușa singurătatea este singurul organ tactil dacă pui mâna pe primejdia asta poate afli numele poetului numele poetului și-o mie de oglinzi de-aș avea tot aș fi un om singur medicul va tăcea, mai întâi va găsi o cameră cu jucării da, camera din copilărie, este neatinsă stă și acum în mine, albă, curată, cu geamurile deschise neuronii își revin, fumul întră înapoi în țigară musafirii se întorc, cana de cafea spartă se reface pe noptieră pentru o clipă era să pună un diagnostic greșit inflamația însă se extindea văzând cu ochii chiar acolo pe patul de spital, până s-a prelins pe cearceaf pe gresia verde, umedă .... toate barurile pe unde am fost s-au închis anticariatul cu hărți olandeze medievale nu mai este nici el cerșetorul de cafea în pahar de plastic s-a mutat până și stația de autobuz este în alt loc țigări ca ale tale nu se mai găsesc nici iarba sub tâmple nu mai crește la fel pe unde încerc să te caut dau doar de afișe cu „renovare” aș căuta un loc care să-mi amintească de tine au trecut atâția ani și plâng pe bordura asta crăpată de sete banca nu mai este acolo unde o știam parcă sunt într-un film horror cineva vrea să șteragă cu buretele praful de creată este din ce în ce mai dens tu nu mai suni nu mai îmi scrii un fel de sinucidere lașă murim, iubitule, murim
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate