cât te mai iubeam
îți dădeam ocol ca pluto

îmi rezemam privirea
pe unghiile picioarelor mele
dar în piept
departe departe
la umbra unui stejar în formă de dumnezeu
te sărutam măi

of!
gustul nesărutului franțuzesc
care mă făcea să te pun să repeți
pe motiv de zgomot
mii de cuvinte

seherezado din tramvaiul căruia îi lipseau doar
aripile ca să intre în istorie
cât ne mai storcea căldura în pumni
de tinerețe

cât ne mai mirosea lumina lunii
ca un câine prietenos