agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-01 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Apusul se zbate-n văpăi peste culme
Și-n purpură-mbracă aleiele moarte. Apusul se stinge ca viața-ntr-un lut, Se stinge ca cei care sufăr, Și-o rază desprinsă din cadrul lui mut Sărută micsandra uscată și crinul, Și-adoarme pe buza curată de nufăr. În criptă de aur se-ngroapă Seninul. Și prinde o strună prin ramuri să geamă: Îngână amantul sonata iubirei, Ori cântă romanța acorduri barbare? Pe boltă lucesc nestemate, Și păsări, în stoluri, plutesc visătoare, Și lacul surâde de-atâta lumină... Acum, când iluziile-n vis sunt uitate. De ce plânge parcul sub bolta senină?... În hohote, vântul de toamnă scandează Poema lui tristă și-aceeași de veacuri, Și picură lacrimi din ramuri uscate În ritmuri de țitere sparte. Se clatină frunză o clipă în aer Cum saltă trirema-ancorată în port - Și-adoarme-n cărare ușor, fără vaier: O rază uitată pe-o frunte de mort. În albe veșminte stă luna-n palatu-i, Topind peste straturi argintul de astre; În albe sicrie culcați sunt zefirii - Ce gol și cernit este ramul!... Și plânge mimoza și plâng trandafirii. E toamnă... și tristă e pacea-nserării În parcul ce-o clipă-a sclipit ca mărgeanul. Dormiți iar, iluzii, la sânul uitărei...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate