chiar undeva pe strada mea
lângă indicatoarele albastre am ațipit
și m-am lăsat legănat de un vis ce părea real
până la nuanța de culoare
a cerului

jumătate din astru îmi mângâia diminețile
și cu degetul arătător prezenta adeseori
cealaltă jumătate ce privea înapoi
comparațiile și epitetele unor vremuri apuse
ale cerului

surprins am încercat să mă ridic din nou
dar am căzut la semnul pus pe ceartă
și doar atunci am înțeles corect
ce poate fi unic pentru toți
doar cerul

și undeva jumătate surprins
singur doar eu…
nu cerul.