Încă rănite și nevindecate
Tălpile și pământurile...
Terminată doar truda alor mei
Îngropat pentru totdeauna
Luciul arăturii
Privirilor lor...

Răzimată masa rotundă, joasă
Cu trei picioare
De la bunicu...
Rece și dărâmat cuptorul
Vatra fără colatră
Lanțul fără cârlig
Tuciul fără pirostrii
Pâinea nefrământată
Ne mai la-ndemână cărpătorul...

Eu?

Visul împlinit
Al copilei de țară
Cu părul împletit
În cozi lungi ți grele!

Mă știu pe de-a întregul
Cei care, ca și mine
Au pomenit foamea
De la gura cuptorului
Încins cu paie...

Au simțit setea
Topindu-se
Pe buza ulciorului!