Copii de trupă

La un semn, o santinelă se ridică pe un soclu
Și scrutează-mprejurimea prin lentilă de binoclu;
Vede clar: o matracucă și-o mulțime de copii
Vin de-ntunecă-orizontul la Sibiu, în suburbii.

- Ce vrei tu? – Noi? Treaba noastră! Dă-te de pe piedestal
Și îl cheamă iute-ncoace p’-ăl mai mare general!

La un semn apare-n ușă și greoi, alene, iese
Un bărbat ce-o duce bine, după burtă, după fese.

- Tu ești șăfu? Vai, mânca-ți-aș, ce de-a stele ai pe umeri,
Cred că tu, pupa-ți-aș gura, nici nu știi să ți le numeri!
Am venit –-citez din spiciu ce l-am pregătit de ieri-
Să-ți aduc în unitate douăzeci de ianiceri!
Ia-i și crește-i cu fasole, barabule și păstăi,
Că-s copii de la armată, într-un fel, nepoți de-ai tăi!
- Ce sporovăiești, străino? Spui prostii, să știi că nici
N-am de gând să stau de vorbă! Ia, cărați-vă de-aici!
- Ho, că nu mai vine turcii, stai măcar să ți-i prezint
Și-o să vezi, păpa-ți-aș solda, o să vezi că nu te mint:
Ãl mai mare și mai tare, ce se cheamă Traficant,
Mi se trage de pe vremuri de la domnu adjutant;
Semafor e următoru, l-am făcut la tăvăleală,
Când mă prinse plotoneru în oraș la o ciordeală;
Pe Grincardu, Cleopatru, pe Ministru și Simplon
I-am făcut ca gemeni, patru, au ca dadă un ploton!
După ăștia, într-o seară, l-am făcut pe Termopan,
Cu un militar mai mare, mi se pare, căpitan.
După vremuri se născură încă doisprezece frați,
C-au venit sergenți la mine și soldați după soldați:
Corcodel, Cioflan, Vârjoghe, Trandafir, Dârdan și Big,
Gabor, Dragostin, Armando, Curuleț și Tehnofrig,
Și-ar mai fi un danci de față,-ncheietoru de ploton,
L-am făcut cu colonelu și i-am zis Napoleon.
- Îl mai ai pe ăla micu, cum îl cheamă, cine-i tata?
Vrei să spui că și pe ăsta ți l-a-mplementat Armata?
- P-ăsta nu direct, baștane, dragă dom-le comandant,
Mi-i nepot și danci deodată, dada lui e Traficant,
Că-ăla-așa de bine-ascultă și-i cuminte, nu-ți mai spui,
Că i-am zis „s-o faci cu mă-ta” și-uite, ăsta mic i-al lui!
E mai nașpa, din greșeală a băut un kil de-acid,
Mi l-a botezat Băsescu și să cheamă Genocid.
Dacă vrei să-l iei și p-ăsta, ți-l dau ție bucuroasă,
Dacă nu, ți-i las pe restu și mă duc cu el acasă.
- Ba să-i iei pe toți, dilio, fă întoarsă a ta cale
Și să-ți vezi cu puradeii tăi de treburile tale!
- Ia-i, baștane, ia-i șucare, haide, nu fi bulangiu,
Ia-i, pupa-ți-aș ceru gurii, și-o să mi te fac gagiu!
Nu-i mai țin, că la lovele nu-mi mai iese socoteala,
Că sunt mulți și-s vremuri grele, nu-mi ajunge nici haleala,
Că de-o vreme-ncoa, soldații nu mai vor să mă sărută
Dacă nu primesc să-mi deie numai șapteșcinci la sută!
Tot așa i-au spus hoherii și lu fiică-mea, Isolda,
Că le taie Boc, Băsescu, Udrea și Videanu, solda.
Am mai auzit că umblă și la halocație,
S-au dilit și vor, se pare, să distrug-o nație!
Și-asta nu e tot, se-aude că mai marii țării, frate,
Vrea ca să-mi împuținează banii de maternitate!
La șuteală și ciordeală este tot mai mare riscu,
C-a-nceput să se trezească și Poliția și Fiscu!
Ia-i la tine, comandante, fă-i soldați măcar un an,
Și trimite-i după aia tocmai în Havganistan,
Că vor câștiga o soldă, de vor fi beligeranți
Sau se-amestecă cu ăia și s-or face traficanți.
De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris și pentru ei,
S-o-ntâmpla, c-așa se-ntâmplă, dragii mamii puradei!

Ia-i și crește-i dumneatale, fă-ți din ei ploton sau grupă,
Că ți-am demonstrat acilea c-ăștia-s toți copii de trupă!


2. Avansarea unui securist

La steaua ce i-a răsărit
A fost o cale lungă,
Că zeci de ani i-au trebuit
Ca general s-ajungă.

Poate c-avu, pe-al vieții drum,
Și zile mai albastre,
Dar strânge date și acum
Biografiei noastre.

Pe scara slujbei ce-a iubit,
Încet, încet se suie;
Era spion în Răsărit,
Azi e spion și-n UE.

Discret, cu sârg, cu zel, cu spor,
Din zori în noapte-adâncă,
Mânat de-al stelelor amor,
Ne urmărește încă...