iei o foaie de hârtie
o scuturi de formule
o împăturești hexagonal
o dată și încă o dată
până obții geometria
unui năsturel alb
în colțuri

tragi de primul
înspre răsărit
tai cu foarfeca orizontului
un v mic

apoi dinspre apus
alungești
cu două degete sprintene
rotunjești
cu mișcări line
împingând spațiul înspre albastru

consideri punctul imaginar
jumătatea
între miazăzi și miazănoapte
o inimă de furnică
dinspre care desfaci cu grijă

bâșt
o pală pe sub vișin
smulge
iată zborul

tu și eu
cu câte-o aripă
înălțând infinitul

(16 iunie 2010)