Apăs pe trăgaci: un snop de flori
îți dăruiesc fără să clipesc.
Clipele parcă mi-au devenit mai rare,
rare absențe prin străvezii florare.
Joc și eu, mă joc și eu de-a jucatul
și deodată, primordial, păcatul:
o ființă, o stea, ecuația deznădejdii
fără soluție în marea singurătate.
Cetate de vorbe ți-am construit,
să-mi construiești cetate de uitare
fără tăgade, fără oameni, fără primejdii!
Să știi că strig, să strig că știi:
eu mă găsesc să te găsesc printre vii
pentru că deja am trecut printre porți!
Sunt cineva căutat printre morți,
sunt pierdutul Nimeni tras la sorți.