am ieșit la o cafea cu amicii
unul prea grăbit să respire
clipe zile și anotimpuri
celălalt călător fluturatic
ce picură fiere uneori nectar
în cafea și destin

- licuarea asta mă frige
e amară și nu am răbdare
s-aștept până moare
căci vine iar mâine apoi altul și altul
s-aștept e păcatul muririi

- filfizon îngâmfat
îl ceartă al doilea
alergi ca nebunul
nu-ți pasă că omul
gonit de la spate de tine
se-ndreaptă spre moarte
plutind în neant odată cu mine


am ieșit lăsând cafeaua
viața
cu gustul ei dulce- amărui
să răsfețe papilele gustative ale amicilor mei
timpul și sufletul