Suiș neînrobit acestei aspre legi,
de-a pururi stăpânirea să nu-i negi
că-n pura înfruntare singur de te legi,
jos, văile curate se înnegresc de negi.

Treci negura
cu ne-gura,
uitarea cu uitătura,
stema ta
cu nestemata
inimii pe veci curata.

Și nerăbdarea te străpunge ca un cui
și deznădejdea poate naște pui
atunci când te întrebi: în susul cui
ființa-ți muritoare poți s-o pui?

Că-n aval
sună-a val
alt abit ca albitura,
încruntați
în crunta-ți
bătălie nu-ți simți frați.

Același lut modelul fad umplutu-nea,
fărâma scăpărândă e putregai, nu stea,
albeața-i mucegai și nu e nea,
atunci, înfăptuit rod nou unde să stea?

Vrea-a-l unii
sub alunii
negândirii
gânditoare
când în frunți
iar înfrunți
pe lăudații cărunți.