Stând citind mai deunăzi ce-i numita creare
De la greci o ”poesis” spre cunoașterea lumii,
Nu discern relevantul; antic e, clasic oare,
Romantismu-i plecat iamb la cot cu bătrânii ?

Frenezii pătimașe au simboluri de proză
Versuri albe doar spun neputința redării.
Parnasist nu mai este, extaz mistic de roză
E lipsit de parfum... led s-a pus lumânării.

Nu-i rondel, nu-i rondou nici sonet...neștiute,
Ne rimatul de alb este gol, fad de minte.
Ne târâți în prozaic epigoni, voi... cu sute
Și-n ermetic cifrat vidul nu se dezminte.

De când lumea ce-a nouă tot ‚nălțați știința ”para”
Și creația fadă cea lipsită de sens
O numiți modernista în cifru... obiectuala.
Și-adunați laudacii, tot ca voi...contrasens.

Mai mult, post moderniștii, ludicii-n metatext
N-au probleme în expresii, totul este banal.
Ce-aubadă, epigrame, elegii, toate-s rest !
Paradoximu-în proză dă efect pe... canal.

Confundați animal cu gazelul sau tanka
Caligrama e ordine-n scris, nu-i un gen.
Limericksu-i un melc, oda-imn este waka
Haiku e pastorală, glosa este pastel.

Trioletu-i piron de-agățat carnea crudă
Fantum este DJ-ul, lambul este un miel
Rima-i râma ce râmă, picior metric e-o nudă
Clasicismu-i dadaic, gândirismu-i la fel.

Integralii sunt mate, textualism n-are loc
Deprimismu-i primire, anapestu-i dement
Simbolismu-i emblemă, onirism horoscop,
Poporani, futuriștii-s doar rușini...nu curent.

Fracturiștii-s fripturi, proletculți-realiști
Constructivi-s idilici, cei avuți boieriști.
Toți acum-s niște mofturi, îngâmfații-s lettriști
Expresivii-s terțină, iară ”neo” îs naziști.



Realismul voi puneți tot ”supra” la vers
Căci poemul e proză, mimesis e mimare.
Nu-i catren, nu-i distih, c-au efectul pervers
Pentru cel ce troheu, nici dactilo nu are.

Extaz mistic credeți doar credințe nu rimă
Moderniști peste ”neo” sau” post”...sacrilegiu...
Socialiști fără a ști, trădătorii de stimă
Nu vedeți paradocși, cum grămada nu-i geniu ?

Tot ce e comedie, retorică ori dramă
Transformați într-un ritm infernal în minciună.
Nici artiști nu mai cântă, nu e nani de mamă,
Numai hoarde în fluvii ne ritmate se-adună.

Sentiment, frenezie, pasiuni ce-s străvechi,
Structurate-n delir de culori în natură,
Voi pretindeți a fi doar pretenții de vechi;
Deturnând poezia în ”modernă”...nu pură.

Și cum toți se pretind drept ca sămănători
Dar n-au scări de valori pentru cine crează,
Cred că rege-i bastard provenit dintre flori
Și prozând pe nedrept poezia sfidează.

Pentru voi sunt uitați și Vergiliu...Homer,
Eminescu-i nimic, iar Coșbuc e țăran ?!
Nu puteți, nu mai scrieți, stați deoparte...șomer.
Venerați-l pe Shakespeare... singur el e titan !
19.05.2010