ultramodernitatea de a fi nuclee fericite
în inima Terrei, deasupra doina viitorului carpatic.


am stat adesea în răscruci de taină
și am cerșit frumoase sentimente de la sfinți,
e sărbătoare astăzi din lumină mireană
inspir, o intimă secundă către munți expir.

e bucurie, despică prin vibrații șapte nori
către câmpii cu ultrasunete și ultraviolete,
o picătură de culoare și de cântec invoc pentru tine
vei da un nume cărărilor pe care treci către izvoare.

apoi va străluci și piatra ce-o atingi vorbindu-i solitar
și ciotul din copacul frânt va fi podoabă de artizanat
să le păstrezi să nu te rupi de amintiri ce-au suferit
modernitatea în dureri, gonim din ea către acolo-n haric.