Reține timpul ce alung
pereții zidurilor plâng,
așează boabe de speranțe
să pară zidurile groase.

Veghează noaptea visele
cu zânele adormitele,
ciorchini de stele protejează,
moșul ene le dansează.

Timidă alerg prin stele,
prind aripi albe ca diamantele
ce-mi picură transparența,
dar chipul nopții e doar o aparență.

Trece noaptea alintată
rămâne în povești cântată
durerea rămâne în timp,
mereu se schimbă ca un anotimp.