agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-04 | | Pleacă de unde ai venit. Și ia-ți cu tine umbra grea. Du departe aceste clipe surde. Ia-ți adio de la viață. Ridică vălul de cenușă ce-ți acoperă ochii incolori. Nu mai crede în nimic. Nu-ți mai umple timpul cu goluri. Ridică mâna spre tâmplă și privește cerul, Doar așa vei putea perpetua specia. Acoperă-ți fesele murdare de mâini străine, Smulge-ți sânii care-ți distrug armonia corpului, Picioarele sunt pentru umblat, pentru ascultat, Iar mâinile au fost inventate disimulat. Crezi că reprezinți ceva, că ești totuși undeva o entitate, că-ți ești stăpân. Ești doar o nereușită invenție a nimănui. Crezi că știi cât să poți înțelege pentru tine Și ai vrea să nu cazi în abisul gândurilor proprii. Nu-ți mai ajunge acum răsăritul pentru a continua. Să lupți, o știi, e o mare idioțenie, Să te predai e una și mai mare, Să rămâi atemporal, încremenit Și să te pedepsești pentru inacțiune, pentru ignoranța la care ne condamni. Ești prea mut și prea rece Ești prea departe de adevăr și minciună. Te descoperi, cică, dar tu știi că doar te acoperi cu o mare și groasă mușama prăfuită. Ți-ai pierdut gustul și pipăitul, Iar sensibilitatea ți s-a rătăcit printre frunzele moarte de toamnă. Afli că de fapt ești mai dependentă ca oricând și decât oricine. ceea ce te dezarmează și mai mult. Afli că sufletul se află doar în mintea noastră, probabil cei doi neuroni lipsă, care și-au făcut ciub în conștiința ta sinistră. Visezi la coșmarul clipelor viitoare Și la apocalipsa lumii din vată de sticlă În care ți-ai rătăcit pașii. Dansezi în ploaia acidă Și ai impresia că exiști Ai părerea că tot ce te-nconjoară e real. Fizică, matematici, biologie, chiar au descoperit soluții? Mă îndoiesc profund de ce spune orice persoană în parte. Animale guvernate de legi supranaturale, ființe fără casă și fără scop, deșeuri în căutare de căldură, și libertate fals disimulată. Iubește-ți ochii, dar nu-i crede, Adoră-ți gura, dar n-o deschide, Închide-ți mintea în stomac, să nu poată fi detectată, Pleacă-ți urechea la susurul vântului Și încredințează-i lui adevărul tău.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate