agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1367 .



Durere extremă
poezie [ Underground ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Filia ]

2010-07-04  |     | 





Pleacă de unde ai venit.
Și ia-ți cu tine umbra grea.
Du departe aceste clipe surde.
Ia-ți adio de la viață.
Ridică vălul de cenușă
ce-ți acoperă ochii incolori.
Nu mai crede în nimic.
Nu-ți mai umple timpul cu goluri.
Ridică mâna spre tâmplă și privește cerul,
Doar așa vei putea perpetua specia.
Acoperă-ți fesele murdare de mâini străine,
Smulge-ți sânii care-ți distrug armonia corpului,
Picioarele sunt pentru umblat, pentru ascultat,
Iar mâinile au fost inventate disimulat.
Crezi că reprezinți ceva, că ești totuși undeva
o entitate, că-ți ești stăpân.
Ești doar o nereușită invenție a nimănui.
Crezi că știi cât să poți înțelege pentru tine
Și ai vrea să nu cazi în abisul gândurilor proprii.
Nu-ți mai ajunge acum răsăritul pentru a continua.
Să lupți, o știi, e o mare idioțenie,
Să te predai e una și mai mare,
Să rămâi atemporal, încremenit
Și să te pedepsești pentru inacțiune,
pentru ignoranța la care ne condamni.
Ești prea mut și prea rece
Ești prea departe de adevăr și minciună.
Te descoperi, cică,
dar tu știi că doar te acoperi
cu o mare și groasă mușama prăfuită.
Ți-ai pierdut gustul și pipăitul,
Iar sensibilitatea ți s-a rătăcit
printre frunzele moarte de toamnă.
Afli că de fapt ești mai dependentă
ca oricând și decât oricine.
ceea ce te dezarmează și mai mult.
Afli că sufletul se află doar în mintea noastră,
probabil cei doi neuroni lipsă,
care și-au făcut ciub în conștiința ta sinistră.
Visezi la coșmarul clipelor viitoare
Și la apocalipsa lumii din vată de sticlă
În care ți-ai rătăcit pașii.
Dansezi în ploaia acidă
Și ai impresia că exiști
Ai părerea că tot ce te-nconjoară e real.
Fizică, matematici, biologie, chiar au descoperit soluții?
Mă îndoiesc profund de ce spune orice persoană în parte.
Animale guvernate de legi supranaturale,
ființe fără casă și fără scop,
deșeuri în căutare de căldură,
și libertate fals disimulată.
Iubește-ți ochii, dar nu-i crede,
Adoră-ți gura, dar n-o deschide,
Închide-ți mintea în stomac, să nu poată fi detectată,
Pleacă-ți urechea la susurul vântului
Și încredințează-i lui adevărul tău.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!