azi noapte am visat un poem mare și alb
m-am înfășurat în el și am adormit fericit
știu doar că era atît de frumos
încît sînt nedemn să îl reproduc
de aceea l-am uitat

sentimentul acela de pătrundere într-o lume a tainelor
cînd nu mai ai curajul să închizi ochii ca nu cumva
un poem mare și alb
să pogoare din cer peste tine
sărăcimea limbajului articulat pînă la blasfemie

uneori noaptea ascund un cuțit
pe nopieră
și întind mîna să îl apuc
atunci amnezia e soră
cu viața asta
nefericită.