Printre ramurile de cais,
Ce se unesc la fereastra ta,
Se vede chipul tău obosit și închis,
Și inima se auzea cum îți plângea.

Plângea amorul meu uscat,
Când toate gândurile cântau despre mine,
Și atingerile lui mai voiau,
Să le strâng, să fie parte din mine.

Þipa iubirea noastră sfărâmată,
Lacrimile plângeau.
Și ochii obosiți, inima uitată,
Împreună ne visau.

Se topea atingerea de-nceput,
Și aburi se ridicau către cer.
Rămân cu suflet, chip tăcut,
Plângea amorul meu uscat.