Umbra acelor dimineți aducea
din fuga ochilor întredeschiși
cumsecade ca un laț coborînd
spre a prinde trapa deschisă
în remorca albastră a comunalului

acolo unde transpirația rece a nopții
mirosea a oameni alergați la servicii
și a ferodou potcovit de Ikarus

zi de bere și moarte călcate cu pneuri
labirint peste dealuri prăfoase
mîini risipite din cortine feroase
ieșind

după coada mijită a zilei de lapte
aprindeam un Carpați matinal

alteori gîndeam la Copou în franceză
dosind mandibula în fularul de june
un borset cu idealuri țineam pe aproape
la hopuri mîna intra în el adînc
cald celulozic ca un sac cu daruri
pe care-l îndesam în diafragmă-
aer înghițit de un crap fără ape

autogara sinilie în nări simțeam mirosul
de pișat permanent
al wc-ului verde etern coșcovit
bocanci de schimbul trei și must pișcător
revărsat pe podeaua mașinii
ce avea mereu un șofer
suferind de coșmar cu radare

pupila rotundă ca un deal bernian a ochilor minții
pictam ades trăgînd orizontul foarte aproape
trei ore zilnic în uitări pofticioase
și atunci cînd cocenii zgîriau apăsat
irisul zilei a șaptea
lunecînd pe recolte umflate
zarea plină cu țărani deghizați
în oameni-ceape

ca derma caldă a unei camarade simt și acum
pe mine aerul învăluit de țigări de halbe
a bodegii unde așteptam la infinit
să vină rata

hamsii și sticle de vin pe mese lipicioase
buzunare de nuci ivorii
nu pot scăpa de amintirea aceea devoratoare
nici astăzi