O pasăre a fost lovită
Din întâmplare, de-o piatră aruncată,
Cândva de un om,
Rudă cu cel, ce a stat sub un pom
Și ea a căzut însângerată
Și cu privirea rămasă spre cer, întunecată.
O altă pasăre a fost lovită
De-o piatră aruncată
Cu o praștie de alt om,
Care a făcut-o din ramura unui pom,
Rudă cu pomul primului om,
Dar acum n-a fost din întâmplare
Ci din, o chemare
Nascută-n el, de a lovi
Și a strivi,
Acea făptură a cerului
În ea, cu-o umbră a misterului
Ce-l privea de sus
Pe el, condamnat și legat de pământul de jos
Și ea a căzut însângerată
Și cu privirea rămasă spre cer, întunecată.
Și altă dată, o altă pasăre a fost lovită
De un glonț slobozit de-o pușcă încărcată
De un om ce sta ascuns după un alt pom
Ce nu avea liniște și somn
Până nu nimerea o pasăre
Și cu aceeași armă împușca și alte vietăți
Uneori și oameni
Pe care îi considera dușmani
Și ea a căzut însângerată
Și cu privirea rămasă spre cer, întunecată.
Odată, o pasăre n-a mai fost lovită,
Cu nimic, ci, îndelung privită,
În al ei zbor,
Ce-i pentru ea ca un dor,
Asemănător
Cu al omului de-a fi liber
Și de-a privi spre cer.
Și-acea pasăre a trezit în acel om,
Dorința de-a ciopli
Și șlefui un trup de pasăre
După chipul și-a ei asemănare
Până când, el va străluci ca un soare
Sub razele căruia au zburat toate păsările pământului
Împreună cu gândurile pașnice ale oamenilor acestei
lumi.

August 2008
Galați