copilăria este singura existență decentă în care poți să îți colorezi inima să aduni biletele la circ
apoi să spargi sâmburi de caise în fața blocului cu cel mai bun prieten
vine însă o zi în care să iubești
în care te faci o femeie frumoasă cu un ochi de sticlă și altul de apă sărată
vine o zi în care femeile lumii nu își ascund genunchii
femeile fac poze în sălile pline nu își scurtează sânii
doar își retează miez din inimă pun câteva suspensii
nu se mai bandajează decât pe o parte
nu e bine ce faci așa începe tristețea
îți cade o bucată de inimă în mijlocul străzii și nimeni nu vede nimic
rămâne o poveste pe care nu o mai termini niciodată iar mâna ta desenează femeia care nu și-a născut toți copiii
se face apoi un poem dintr-o femeie neiubită destul
se face tăcere și de aici începe libertatea