Aud strigătul naturii albastre
prin liniștea zilei ploioase,
strâng pulberea verde în mână
să întind mărgele de lumină,
un cal rătăcit mă îndeamnă
să plutim pe marginea mării,
pescărușii aleargă prin mine,
vântul îmi ține pletele-n mână,
ținuturi străine străbat obosită
ploaia invidioasă imi crestează bucuria
de-a săruta marea măcar cu privirea.

Adorm pe marginea apei albastre
îmi flutură frunzele picături din nori,
apune ziua-vrăjitoare suavă
în rochie neagră mă preling peste tot.