agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-02 | |
Mi-a împietrit în ochi o lacrimă ce sta să curgă.
Dar n-a mai curs. Oare de ce? Acum e-o stâncă. Mi-a împietrit în inima un dor, un dor de ducă. Dar nu s-a dus. De ce? Nu știu. Acum e labirit de nepătruns. Mi-a împietrit în minte-un gând despre iubire. Dar n-am iubit. Oare? Acum e doar acum. Cu toata-această împietrire, eu mai respir și încă simt, Cascadele ce s-au ascuns dupa privirea rece, Si dorurile toate ce s-au unit în piept, Iar mintea mea e-un avanpost deștept, Un paravan de vânt, veșnic veșmânt, De catifea. Așa zice ea. Sunt rege, sunt regină, sunt totul și nimic, La cât de mare azi mă simt, pe-atât de mic, În fața ta eu mă prezint. Căci pictor sunt când te privesc și mă rănește pensula, Și te iubesc, zadarnic însă, Iar mintea mea, un dansator excepțional, Mă ține treaz în ritmuri de țambal. La adăpost de ploi de lacrimi eu te țin, Te protejez de-al minții mele amarnic venin, Și-atât. Rămânea-vei pe veci acolo undeva, Caci generozitatea mea-ți ofera-un loc mereu, In sufletul meu. Adieu!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate