* România este o țară plină de câmpii, munți, ape, cântece, istorie și granițe.

* Basarabia este un copil înfășurat în sârmă ghimpată.

* Dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață.

* Sunt ochii mării fromoși, dar mergem după apă la izvor.

* Patria este ca un copil: dacă uiți de ea, poate să plece de acasă.

* Nici copilul nu plânge când de pâine se frige.

* "Acesta e Soarele", spunem copiilor, și nimeni nu întreabă: "De ce?"

* Nu mi-ați spars cerul din fereastră odată cu geamul.

* Răbdarea îndelungată de preschimbă în lene.

* S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.

* Cuvintele românești în Basarabia se preschimbaseră într-o vreme într-un fel de ocou a cuvintelor românești din Tață - acestea strigau întregi și frumoase către noi, iar ecoul cel gol le întorcea înjumătățindu-le urât.

* Cât caracter, atâta țară.

* Singurul lucru pe care nu-l poate face românul este s-o pârască pe Moartea Vieții.

* Românul dezmiardă și drăgălășește până și pe diavol - l-a numit Michiduță - crezând că astfel îl păcălește și-l îmbunează. Pe dracu!

* Poți iubi până la Dumnezeu, dar este cu neputință să și gândești până la El.

* Doi sunt cei care pot muri de plăcere, scărpinați: porcul și granița de pe Prut.

* Românul e rușinos, dar uneori poate lua de cumătru și pe Dumnezeu.

* Eu n-am trecut Prutul - l-am sărit.

* Chiar dacă nu ar exista Dumnezeu, oricum, nu omul a creat Universul.

* Moldovenii care au fost cuminți, când mor, merg la Moscova. (O parafrază.)

* Românul își cheltuiește viața dovedindu-și dreptatea.

* Nu m-ar cuprinde mirarea dacă două morminte române s-ar certa într-o zi între ele, mira-m-aș dacă s-ar împăca.

* Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o învețe ușor și rusul.

* Durerea nu este un stil artistic.

* Românul nici pe al său pământ nu a umblat destul, nu că să calce moșia altora.

* Degeaba a venit libertatea dacă frații nu se cunosc între ei.

* Mi-ar fi rușine să întreb pe maică-mea dacă-i româncă sau nu.