De jur împrejur nălucire de ape,
răstoace rotunde și rotitoare
și glasul de îngeri răzbate aproape,
din care izvoare, din care izvoare...

Acuma din nou mă opresc la fântână,
am fost noi pe-aici, am mai fost noi vreodată,
un om rătăcit c-o pribeagă străină...
am duce-n adâncuri o viață bogată.

Acolo-s palaturi verzui și tăcute,
cu turnuri de apă, statui de rusalce,
făcliile ude și pletele ude,
verzuile plete de alge.