Sufletul uneori
refuză să mai fie
lăuntric trupului
ce nu-i este
tot atît de lăuntric


dar
din acea clipă
va fi nevoit să poarte
măștile dăruite
de noapte

nevoit să existe
ascunzîndu-se sub ele
ca-ntr-o lume
lipsită de centru

lume - parcă
întoarsă pe dos
unde se va roti
fără început
fără sfîrșit
pentru că nu le știe

așa cum
nu mai știe
ce clipă "a-temporală"
la răscrucea viselor
îl așteaptă să-i fie
lăuntrtică