În respirație e un timp;
Un act total involuntar...
Ea este ”in”-ul necesar
Unui complex de labirint...

E al alveolei inhalant
În vital aport de oxigen;
-Bărbat, femeie, nu e gen-
E gazul, cel mai important.

E aceea, ce-n miresmi te îmbată
Din flori, sublime lunii mai...
Poți și în ofertă să o dai
La crud... de accident, de fată.

Ea-ți dă, motiv de nemurire
Și nici prin gând, nu ți se cere...
Este garantul de înviere,
E un suflu, ireal și... fire.

De fizic, e amestec pur
Cu vis, în rimă de poet.
Este o idee de estet;
E-o picătură din azur...

Este și-o sacră de zeiță
Ce-apare întâmplător, ca Muză,
Ce ți-e menită... sau obtuză;
E apa... în setea pe arșiță.

E aceea, ce-n ciudat limbaj
Are înțelesuri de bigam...
Și una și alta, vreau să am;
Să zbor... să nu mai am picaj.
11.06.2010