dacă mîine
nu vei veni să mă auzi
tristețea mea se va prelinge
în picuri albi spre pleoapa-ți verde
s-asculte gîndu-ți răvășit
printre mănunchiuri de vocale
cu semnătura "anonim"

dacă mîine
nu vei putea să mai răspunzi
la scîrțîitul din portița-mi neînchisă
voi sta cărare
într-o zdreanță din absurd
și voi chema tăcerea-ți mută să șoptească
printr-un ecou
sub rima mea nerăbdătoare

dacă mîine
iubirea noastră va obține un sejur
de la nebafta din destin
voi luneca pe-obraz de noapte
să ascult gura ta rostind
al meu prenume
pe buza unui nestrăin