Iubito, calul alb e inorogul,
Ne paște iarba de pe inimi ninse
Mai are el pășuni mult mai întinse
Și îngerii-i clădesc spre iarnă stogul.

Tăcerea lui angelic mă învinse
Și mi s-a-nfipt precum în fire drogul
Pe Dumnezeu cu temenele rogu-l
Să nu îl ia din sufletele stinse.

C-avânt spre veșnicie-i unicornul,
Ființa mea e doar un pumn de lut
Și Moș Crăciun, călătorindu-și hornul

Va spune basm indiferent și slut.
Căci armăsarul, înfoindu-și cornul
În an întreg te poartă-n absolut.