Eu, sunt Iuda Trădătorul
Vânzător de Dumnezeu.
Eu, sunt omul cel pe care
Domnul! - Marele Stăpân -
L-a ales din Marea Turmă
Fiului venit în lume
Să-i dea sărutul din urmă.
Dar ce merit, sau ce vină
Are cel adus în viață
Cu ochi negri sau albaștri,
Și ce vină și ce merit
Cel ce cu priviri aprinse
Vrea să zboare printre aștri,
Ori de vrea să râme glia,
Cum au făcut moșii săi,
Sau de vrea să-și mâne turma
Peste munți și printre văi...
Fiecare dintre-aceștia
Poate să-și urmeze calea
Fiecare să-și trăiască
Viața, bucuria, jalea,
Numai mie drumul vieții
Mi-a fost astfel hărăzit
Ca să nu știu ce-i iubirea
Să am suflet împietrit.
Numai mie “Milostivul”
Mi-a dictat - Blestemul Sorții -
Ca să-mi vând Învățătorul
Și să-l dau pe mâna morții.
Numai mie mi-a dat Domnul
Ordin să mă zbat în tină
Și din mine-a făcut soarta
Vinovatul fără vină.
Scuipă lumea și blesteamă
Cu mânie și ocară
Auzind numele meu
Cu toate că Dumnezeu
Încă de la începuturi
Mi-a dat această povară
Să trădez, și-aceasta fiindcă
Fiul trebuia să moară!...

Poate lumea să hulească
Să-njure și să condamne
Fiindcă draci și sfinți în lume
Sunt creația Ta Doamne!