și toată simplitatea ta s-a prelins frumos pe asfalt printr-o cretă

de la 15 îți arunc câte un scuipat
dar mai dau greș
tu nu spui nimic
nu ești geloasă că saliva mea se contopește și cu un alt obraz
nu te strângi de rușine într-o grămadă de praf alb
și sânii tăi îi lași în voia rădăcinilor de plop
când maidanezii îți ling silueta
nu tremuri de frică
(au nevoie de calciu)
până la ora când mașina de gunoi răstoarnă tomberoanele

și bețivul tomnatic se culcă peste tine
și lasă voma să se scurgă prin crăpăturile corpului tău
își ascute dinții în speranța că mâine o să poată mușca o bucată mai mare din viață
își cere iertare
dana
iartă-mă pentru tupeul de a fi om
o să îmbrac cămașă albă și o să port cravată
voi iubi tot ce se mișcă în tine și o să cârpesc toate chipurile sparte
de trupul tău
și tu nu ai nici un nume
dar ești în stare să-l accepți
vrei să-ți ridici mâinile
dar ai un întreg pământ legat de ele
vrei să-ți aduci aminte de ceea ce ar putea să te ajute dar nu ai ce
vrei să plângi căci știi că el ar putea să moară în trupul tău
dar cretă a fost prea puțină

și dimineața e aceeași
un măturător te dezbracă de frunze
a murit eva din tine
și soarele îți dă un bronz
pe care nu l-ai cunoscut niciodată
tu nu ai mâncat ciocolată și nu știi cum e

și mașina bolnavă îți lasă în piept o panglică neagră

meteo
azi ploi abundente

și n-ai aflat că moartea locuia în tine
unicul lucru pe care-l regret e că moartea nu venea la mine în poziție de melc

copiii se joacă cu creta
pe asfalt