Ilar se joacă vântu-n frunza dusă
Ce-a adormit în moarte pe pământuri
Și gândul tău străin în minte vânturi
Vorbind de vara ce-i acum apusă.

Tărâmul a-nlemnit în reci avânturi
Și o chemare-i dinspre nea adusă
Veni-va vremea ce-i la frig redusă
Dar răsuna-vor de Crăciun și cânturi.

Odaia-așteaptă flacăra din sobă
Și nopțile cu-umbroase pâlpâiri.
Pocni-va jarul ca bătând din tobă

Și lemnul mistuind în sfârâiri.
Meleagul va-mbrăca o albă robă
Și punte se va face-ntre rostiri.