Meditând, prin meandrele chibritului
străluceau firavele vene ale scaietului,
ca un absint prea rece pentru consumare
afundă o picătură pentru testare
dintr-o realitate, un vis și o nebunie.
Amestecul surprinde prin tărie,
Prin nimicnicie,
subită atenție a ne-voinței,
dar și a neputinței. Asprul strănut
coboară în cercul alcoolic anonim,
revărsând replici, neverosimile,
dar jucând și barbut.
Coboară, coboară, iar scara nefericită
așteaptă un Cicero la apus
pentru un dicton celui ce s-a dus.
Treptele varietății se rup la fiecare cuvânt
de obstinație, pestilență a prezentului.
Sper că nimeni nu joacă șah pe-ntuneric.