Și-mi doresc un concediu,
acolo unde izvoarele
au ape limpezi,
unde aerul e pur,
cerul albastru,
zăpada albă;
unde copiii pot fi copii,
îndrăgostiții îndrăgostiți,
unde oamenii, sunt oameni
bucuroși de viață.
Timpul costă viață
iar eu nu mai am timp.
De ce nu vine sora?
E ora
să-mi dea morfină,
să-mi pot descleșta dinții
și să pot făuri,
lipsit de dureri,
vise mai frumoase,
mai irealizabile.
Până dimineață,
numai până mâine,
vreau să fiu printre voi,
să mai văd odată,
cerul fumuriu,
soarele palid
și copii palizi,
zăpada neagră
și oamenii
bucuroși....de zahăr.....