agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-06 | |
a fost un accident! spun
păsării prăbușite pe limba mea putrezită latină m-am izbit frontal de zidul fabricii de adus pe lume carne de tun mări negre de piele și munți de săpun din fiecare mormânt ies unghiile podului de la drobeta ca o viță de moartă și nici o viță de vie boabele au turnul severin de parcă o nație pancalie și-ar fi smuls rădăcinile și le-ar fi aruncat la întâmplare peste un cuib de ciuci întru pomenirea momârlanilor vânzându-i pe cei dragi răsăritului mamă de cuci de din vale de seral eștii rând în manual de din deal de un colegiu rag cristoii în cortegiu la mijloc de umplutură doctori în literatură pe cărare de chelie doctori în filosofie păzitorii de coceni limbă-lemn-academicieni – hârca râde ca o coasă cioflingari cu limba scoasă cine ne-a legat de glezna istoriei tarabă de tablă? o sat al ulucilor de facle îmbibate în intestinele celor care nu au înțeles parșivitatea revoluțiilor și războaielor care și-au lăsat copiii pradă mâinii de femeie și noroaielor la ce îți folosesc troițele de lemn de brad mânjite cu păcură? trag boii-n ogor portativ de porumb cu mătase ochii inimii plâng râmă porcii trocul de stejar și lături primim din ce în ce mai rar râcâie găina proastă în praf lingem la pomană popii degetele de pilaf crapă de sete gura timpurie de răzor calicii niciodată nu mor spurcă viermii fructul de verde pe ram cârâim ca rromii la geam … haine eeechi ‘păăăr… ‘ne eeechi… ce-ți pasă cerule te-ai colorat cu piele de cioban îmi înfigi în ceafă baltagul asfințitului pe turma ideilor nu primesc nici un ban ești așa de calic încât vomit când te strig vine colonizarea europeană mai că mi se face frig ca unui tras pe roată în piept de oricare jidan mai deștept tras pe tălpi cu foi de plastic de un chinez mai elastic și-apoi iarăși tras în piept de-un arab mai bengaliu și ce rămâne de vreun grec de vreun ungur sau spahiu sufletul meu intră o dată cu ploaia în trupul frunzelor și răsare verdele pe care siluitorii nychtemerei vin și îl calcă în picioare o sută de primăveri va înmuguri coloana bătrânului urs carpatin și pe meleagurile acestea se va vorbi mai puțin o sută de veri își vor dezbrăca izvoarele în aur de cuvinte și gol se va afla împăratul care pentru sine ne minte o sută de toamne își vor stoarce sânii în fructele de lapte și buțile cerului își vor pierde doagele nenumărate o sută de ierni se vor auzi îmbulgărindu-se de departe ne vom afla troieniți de albul din cea de a doua moarte și morții înăuntru și în afară îi vom muri greu cu oase de minereu moartea e soarele! putred e soarele! mânca-i-ar lumina picioarele! îmi scot luna din piept și o ascund în vârful florii din acacia de nisip trec anii îmbrăcați în nori de mireasă nesurprinsă de vreun chip apoi stau gol de sine ca o insulă neaflată fără munți fără țărm cercul de foc al șerpilor cu otravă îmi tămăduiește lipsa de somn nimeni nu iubește dacă s-a oprit din căutare luciul zilei de azi e apa de pe statuile de sare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate