agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-26 | | Cu turnuri crenelate, ferstre argintate, castelul înălțat pe coline, mă duce cu gândul la tine... Citeam povești și poezii, și ne jucam cu alți copii, visam la feți-frumoși și zmei, trăiam emoții pentru ei. Însă, când anii au trecut, visam să-mi furi un mic sărut... Culegeam flori din pădure, zmeură, frăguțe, mure, te ascundeai de mine-n crâng, și mă făceai ușor să plâng. Strigam la tine să revii, cărările păreau pustii, mă-nfiorau zgomote mici era să calc peste furnici. În ciripit de păsărele, veneai cu două buchețele și îmi cereai pentu o floare, să-ți dau în schimb, o sărutare. O, câte sărutări ți-am dat și-n brațe tu mai legănat, eram atât de fericiți cu inocență-nlănțuiți. Acum, când anii au trecut, și știm ce-nseamnă un sărut, ne amintim cu duioșie, iubirea din copilărie. Suntem maturi, dar uneori, când Soarele răsare-n zori, vedem în apele celeste castelul alb dintr-o poveste.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate