Am pe frunte din oțel soarele un șifonier îi deschid raza cu gura el mi-arată mușcătura iar din detergent scot umbra să ascută lumii cârda
Bun așa
lupul iese la vânat noaptea stă de spânzurat
haita colții se arată - hai taci bre că-i
deocheată
Fruntea mea cu nit cu tot m-a durut direct în...

Să o luăm de la-nceput
Haită,soare, și picioare,umbră mută de sub cârdă
Din nou noaptea iar vânatul spânzurând limba cu altul
Sărutatul ciorilor pe sub crucea codrilor
Vine iarna vine secunda să îmi lege strânsă funda
Amintirilor din priveghiul ochilor din sudoare de oțel cu frunte la șifonier ori cu raza aia toată mușcăturii fie dată de pomană de scăldat cu umbra de sub sărut
Domnul fie lăudat











Poemul este Din Cana cu păsări, Revista Argeș octombrie 2010
Mai citiți: Șerban Foarță-Te salută și Paul,Dumitru Ungureanu - Bătrânul avocat al diavolului, Liviu Ioan Soiciu,Petru Pistol- Disputa armelor, Spectacolul Literaturii văzut de Dumitru Augustin Doman,Marie Vrânceanu -fragment din romanul în curs de apariție- Escortă spre nicăieri,Casian Maria Spiridon, Mircea Bârsilă ,Nicolae Oprea,Aurel Sibiceanu cu Glorioșii ani ai ratării,Ionuț Caragea și alții