Trăim sub astrul ce cuvântă
Ne binecuvântează și încântă
Trăim povești nemuritoare
Și lacrimi ce ne pun zăvoare.

Trăim sub rua dimineții
Sorbim cafeaua tinereții
Și triști privim cum sparg iar maluri
Corăbiile învluite în valuri.

Disting în gânduri evadarea
Se naște în inimi pacea creatoare
Urechea mea-i sedusă de o voce spirituală
Și doar lumina e încă cuvântătoare.

Aud cum îngerii se înalță în noi
Cum Universul e sonor și mai răzbate
Și roagă viața să repare vechi erori
Să șteargă din memorie războaie și tratate.

Trăim sub astrul de la Orient
Și prefațăm o lume în vocale relatată
Visăm să avem un țărm prezent
În care fericirea nu este o „erată”.