agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-07 | |
Urc trepte trepte trepte
Pe scări înalte pe scări drepte Eu urc iarăși trepte trepte trepte Liliacii îmi enumeră în gânduri pașii Și urc pe scări enorme uriașe În voci rătăcitoare enigmatice Un chip obsesiv se arată în ceruri Și norii îi strânge în mâni misterul Blestemele se înorc în găuri. Trec zidurile înalte și coline Coloanele se îndreaptă către mine Eu merg spre Tine. Și ușile blocate, ferecate Nu mai inspiră greutate Se lasă iarăși descuiate... Îmi iubesc Arhanghelul din ceață Ce taina lumii ne-o revarsă Și ne ocrotește a noastră viață... Și îngerii deschid cărări umbrite Ne iau și duc tot înainte Legând iubirile-n sfinte. Au trebuit mulți ani lumină Să fie dezlegată o „afurisire” Și paradisul din nou să-l simt în mine. Sunt sufletul cu multe aripi Lumina albă revărsată în cale În vieți, destine suferinde. Sunt scopul revărsat în zare Ca o corabie trecătoare În umbre, valuri și cuvinte - Sunt ceasul care ticăie în minte. Și harurile încătușate Se cer din nou eliberate Și inima pustie acu* Îmi leagă soarta de-un haiku. Și urc iar trepte, trepte Legate în marile regrete Trecute-n metafore și epitete. Închin cu multă voluptate O cupă dulce cu sens de moarte Și plâng un vis de eliberare. În basme ghizi și îngeri mi se arată În lacrimi lumea-i cofundată Și-ntr-un poem de altădată. Urc trepte, trepte și mă duc În lumea în care aștrii curg Ce se așează pe plămâni Și ucid dorurile în suspin. Și urc scările în pas alert De o stea eu sufletu-mi leg Și de-o să plouă cu regrete Eu o să uit de sentimente. Și am să plec, am să mă duc Unde există flori și un rug Ce-mi mistuie cămașa toată. Voi, cei ce m-ați purtat o vreme În spinare, în zâmbete, într-o poveste Să-mi dați din aripi la plecare Și să lăsați vocea tânguitoare Să scrie cuvinte de eliberare Ca să creăm iubiri complete Fără minciuni, fără secrete Doar adevăruri zburătoare, Înfășurate în călătorii nemuritoare Și –n fulgii unui Paradis ce scaldă un soare Care-și crește petale ca și o floare Miraculoasă, învingătoare... Mai urc trepte, trepte Căi întortocheate și chiar drepte Urc trepte, trepte...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate