eu cred.... dar cine îmi mai dă dreptul să cred
dacă au lătrat câinii
când sufletul tău a vrut să zboare?
poate că un stol de porumbei a plecat
să împartă mesaje,
și acolo sus, a rămas brusc un gol de vise.
trecători uimiți și-au făcut cruce
și s-au repezit la farmacie să își ia de sărbători
porția lor de bârfe,
unii au inventat chiar o televiziune
cu șerpii puși să împartă venin cu funde de Moș Crăciun,
dar cine, cine îmi da dreptul mie să răsucesc în cosciug
poveștile tale nescrise, iluziile care s-au scurs de pe pereți
într-o noapte de decembrie?

să dormi frumos, ușor, lin, Malina Olinescu!